Păzitul Fântânilor pe Malul Dunării

Oltenia este spectaculoasă. Mi-am propus să descopăr elemente particulare ale Olteniei, legate de modul de viață material și spiritual, să povestesc despre tradiții și felul în care oltenii se raportează la valorile creștine. Despre fântânile din Oltenia, despre grija pe care le-o acordă oamenii din sat și despre obiceiurile care sunt dedicate apei.

 PĂZITUL FÂNTÂNILOR este un obicei foarte vechi, care vine dinainte de creștinism. Se practica în satele din jurul drumurilor intens circulate. S-a păstrat încă, în satele din jurul Calafatului până la Segarcea. 

Am discutat cu cei care au copilărit sau locuiesc acolo, după aceea cu un om al cărților de la Biblioteca din Segarcea, cu un muzeograf de la Casa Băniei din Craiova și cu un realizator de la TVR Craiova. 

Alexandra Barbu, bibliotecar la Biblioteca “Mircea Radina” din Segarcea povestește: “În după-amiaza zilei de Bobotează începea marea forfotă. Femeile care aduseseră apă sfințită de la slujba de Bobotează turnau și în fântână pentru a sfinți și apa din ea, iar noi, copiii, începeam pregătirile pentru ÎMPODOBITUL FÂNTÂNII! Desfăceam sorcovele primite de la datul la grindă și pomul de iarnă al Marianei Iscruleasa – singura care avea parte de un asemenea pom - și ne strângeam cei care luam apă de la fântâna cerăcenilor pentru a o împodobi cât mai frumos. Era o adevarată întrecere, care fântână este cea mai frumoasă! Puneam bradul deasupra roții fântânii, înveleam stâlpii cu stuf de baltă și cu lănţişoare din hârtie colorată. Gardul îl împrejmuiam cu așternute și covoare frumos colorate, aduceam mese, făceam din rogojini un adăpost pentru a ne apăra de gerul Bobotezii. Se trăgea curentul electric, se montau becuri, se instala pickp-ul și se aduceau plăcile de vinil cu ajutorul cărora se întreținea atmosfera de sărbătoare. Uneori mai veneau și lăutarii sau câte un vecin sau consătean care cânta la acordeon, fluier sau ciompoi ( Mircea Ungureanu si Ghita Rădoi). 

Se aduceau paie, lemne pentru întreţinerea focului, frigări necesare pregătirii ospăţului din timpul nopţii. Se făcea grătar, se bea țuică fiartă și vin fiert, iar ca desert se pregăteau în ceaun, acolo la fântână, gogoși cu magiun de prune și dovleac. Când se lăsa întunericul se aprindea focul. 

Lanțurile fântânii erau legate cu lacăt, nimeni nu se mai putea apropia de fântână pâna dimineață. Băieții cei mari păzeau cu rândul ciuturile fântânii, nimeni neputându-se apropia de ea. Fântâna era păzită toată noaptea, pentru a nu «spurca» cineva apa. 

Veneau în vizită băieții de la alte fântâni, se făceau urări, erau cinstiți cu un pahar de vin, cu o ceașcă de țuică fiartă sau cu gogoși calde. De multe ori, aceștia încercau să spurce fântâna, dar păzitorii noștri erau tare vigilenți și nimeni nu a reușit acest lucru în anii în care și eu am luat parte la acest frumos și vechi obicei. Bătrânii, mai spre ziuă atunci când intervenea oboseala, îi puneau la încercare pe păzitori, încercând a spurca - simbolic - apa cu grâu sau porumb. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, băieţii care nu reuşiseră să păzească fântâna cum se cuvine aveau sarcina ca, până în zori, să cureţe apa, astfel încât în dimineaţa zilei de 7 ianuarie, când sătenii veneau să ducă apă proaspătă în gospodărie, aceasta să fie curată ca lacrima. Păzitul fântânii era prilej de mare chef: se cânta, se juca, se spuneau glume, pâna dimineața. Fetele și femeile, la miezul nopții, se retrăgeau.

Spre ziuă, înainte de a se lumina veneau femeile și luau jar din vatra focului și plecau la tămâiat. Dimineaţa, flăcăii care au păzit fântâna porneau cu Iordanitul. Mergeau la fiecare casă care lua apă de la acea fântană şi cu căucul din aramă turnau de trei ori apă în mâini fiecărui membru al familiei pentru a-şi spăla faţa. Cu aceeaşi apă și cu un mănunchi de busuioc stropeau toți membrii familiei făcându-le urări de sănătate și belsug pentru tot anul. Se stropeau pomii, animalele, păsările. Gazdele îi omeneau cu colaci, nuci și bani. După ce Iordanitul se termina, flăcăii se întorceau la casele loc, mulțumiți că reușiseră să păstreze apa fântânii curată. După-amiaza, se relua cheful cu ceea ce strânseseră de la Iordanit și cu ceea ce mai aduceau cei care își serbau numele”. 

Mi-a plăcut ce mi-a povestit Alexandra Barbu, parcă eram și eu acolo în sat. 

Am vrut să vorbesc și cu Doru Ciolacu, realizator la TVR Craiova și să vă povestesc despre acest obicei vechi. Realizează emisiuni care promovează gastronomia din Oltenia. La sfârșitul lunii decembrie m-a invitat la filmarea unei emisiuni care prezenta pregătirea Mesei de Anul Nou pe Malul Dunării, am cunoscut oameni și obiceiuri pe care nu le știam. Am scris un articol. Acum l-am intrebat despre acest obicei vechi și mi-a spus : “Am filmat de câteva ori pe la Poiana Mare și Desa. E un obicei care se întâlnește în satele de pe lângă Calafat. Bătrâni nu mai sunt în sat, dar copiii de atunci au la randul lor copii, se strâng acum pe uliță și păstrează acest obicei vechi. Fântânile se păzesc de duhurile rele care în noaptea de Bobotează se zice că ar umbla prin sate.

Atunci, chiar lângă fântâni se pun mese întinse cu bunătăți, se scot oale cu vin, se aprind focuri și se face larmă multă. Oamenii cântă și joacă pentru a izgoni spiritele rele. Cheful ține până în zori când se pleacă cu Iordanul, un colind de purificare”.

Ionel Cănureci este muzeograf la Casa Băniei din Craiova. Am discutat despre acest obicei autentic de pe Valea Dunării și mi-a povestit cum se desfășura la Poiana Mare și Desa. 
Ce am aflat in plus? Despre rolul comunității și simbolistica etnografică. Focul purifică. Lemnele de foc și cocenii îi dădea comunitatea pentru fântânile de pe drum. Toate fantânile erau păzite. Fântânile au imbatranit și ele. Locuitorii satelor au acum apă în casă și fântânile de pe drum nu au mai fost îngrijite, nu mai au apă curată. Există și o veste bună, primarul de la Ciuperceni s-a implicat, fântânile au fost curațate, le-a acoperit, a mers la autorități care au certificat calitatea apei. Sătenii folosesc și acum apa pentru animale și udat gradina.

Locuitorii din Oltenia sunt atașati de tradiții. Aceste obiceiuri și locuri minunate trebuiesc păstrate și promovate. 
Îmi plac locurile și oamenii de aici. 

Oltenia este spectaculoasă și vă invit să o descoperiți.