Primul nostru
contact cu lumea este unul multi-senzorial, creierul este proiectat să țină
cont de mirosul, sunetul, culoarea, care este propriu comunității din care facem
parte. Acest contact asigură primele informații care produc imagini și judecăți
privind realitatea. Ca urmare a experiențelor individuale, învățarea unui
anumit stil olfactiv, vizual, cromatic, auditiv, tactil, de gust, conferă trăsături
identitare suplimentare.
L-am urmărit pe Nicolae Panea cu câtă pasiune vorbea în cadrul unei emisiuni TV și după aceea am participat la o întâlnire a dânsului cu publicul organizată la Teatrul Național Marin Sorescu.
Am vrut să-l cunosc pe autorul cărții Orașul Subtil, o carte premiată de Academia Română și apreciată de cititori. La intrarea în sala teatrului erau la vânzare câteva exemplare. Am reușit să cumpăr cartea, am și autograful autorului, am citit-o, am conspectat, am discutat despre ea cu prietenii. Este o
carte despre care vreau să povestesc și sper să nu omit ceva important. Sper să fie un început pentru proiecte noi pornind de la această
călătorie senzorială în oraș.
Orașul este cea mai desăvârșită capodoperă culturală a omului, construit
de acesta ca o obsedantă fugă de natură.
Un oraș trăiește simultan pe doua niveluri: arhitectural din forme, volume,
sunete, mirosuri, culori, mișcări și altul psihic alcătuit din profunzimile, semanticile și comportamentele
locuitorilor. Porțile de intrare în oraș te intampină cu imagini, geometrii și
fiecare clădire reprezintă propria ta vedere asupra orașului. Realității brute
a orașului i se adaugă o realitate subtilă formată din mirosuri, zgomote, culori,
capabile să se organizeze în forme de comunicare. Ele par întâmplătoare,
haotice, dar în spatele lor există un sens, o construcție validată social,
persistentă cultural, care constituie un jurnal de călătorie.
Investigarea
orașului prin intermediul simțurilor ține de producerea imaginilor despre sine
și încercarea de a reflecta asupra lui. Mirosul
este un obiect cultural: a sinelui, a celuilalt, a lumii și a existenței. Cu
timpul, memoria creează o hartă a mirosurilor, o hartă de uz strict personal, memoria
olfactivă fixezează experiențe și le raportează la un spațiu concret. Memoria
olfactivă este cel mai adesea non-verbală și difuză, asociativă, personală și
afectivă. Harta olfactivă a orașului este o experiență culturală conjugată cu o
realitate socială.
Zona centrală este sensul existenței orasului, centrul are parfumul lui, are un miros unic. E un loc de întâlnire a străzilor, a oamenilor și a mirosurilor. Centrul unui oraș cunoaște fluxuri umane permanente: cei care lucrează acolo, turiștii și perifericii. Cei care lucrează în instituții, bănci, teatre, cinematografe desfașoară activități moderne și sunt îmbrăcați cu multă grijă. Turiștii nasc curiozitate, își manifestă prezența olfactiv, înainte de a o face lingvistic. Mirosul lor este mirosul altei culturi. Emana prin păr, haine, piele, genți, bani. Presupune alte gesturi, alte obiceiuri, alte parfumuri.
Clădirile sunt oasele și pielea orașului. Ele pot atrage, dacă sunt strălucitoare sau pot respinge, dacă sunt părăginite. Un anumit tip de parfum emană un cartier vechi și altfel simți mirosul palid al unui cartier nou. Unele miros a vopsea, var sau mucegai. Centrul reprezintă o atracție magnetică, cei care stau la periferie știu că zona lor este un implant urban pe care orașul nu l-a resorbit niciodată, așa cum centrul are mirosul lui și periferia are mirosul ei. Mirosul este o ‘’ istorie’’, o amprentă culturală.
Într-un fel miroase un cartier industrial și în al fel miroase un cartier rezidențial. Cartierele construite în anii 1970 sunt caracterizate prin depărtare, inconfort, violență. Mirosurile din spatele ușilor apartamentelor sugerează vârsta locatarilor, programul lor orar, nivelul de trai, în general un ritm al vieții. Între blocuri sunt respingatoarele spații pentru gunoi. Realitatea olfactivă este un simbol al diferențierii. Magazinele de cafea și mirodenii reprezintă simboluri culturale datorită mirosului și aromelor. Clădirile de birouri impun respect. Bombardamentul olfactiv impun clientului forța companiei. Mirosurile noului reflectă o viață activă, dinamică. Parfumul identifică, separă și atrage, mirosul combinat cu felul în care ești îmbrăcat sugerează randamentul tău social. Mall-urile și galeriile comerciale speculează abundența ca atracție, dorința de lux a individului și cardul de credit ca o iluzie a puterii. Este un spațiu identitar în care visul și realitatea se împletesc. Benzinăriile reprezintă superlativul absolut al dinamismului urban, atrag prin culori, nu pot fi trecute cu vederea, au personalitate modernă, o arhitectură simplă și totuși originală. Orașul, cu amestecul de mirosuri, se trasează prin îmbinarea celor doua planuri, subiectiv și obiectiv.
Orașul subtil este o carte despre observație. Un oraș se revelează înainte de toate senzorial. Îl vedem, îl auzim, îl mirosim. Privirea percepe lumea ca o pînză pictată, sunetul o ritmeaza. Într-un mare oraș gările și bulevardele îți fac cunoștință cu locul. Sunetul și mișcarea sunt primele semn ale spatiului urban. Natura sonoră a locului reprezintă primul semn al prezenței urbei. Zgomotul transportului în comun, al mașinilor de gunoi, al telefoanelor pe stradă, al migrației oamenilor către cafenele, restaurante, către centrul orașului când se lasă seara. Zgomotele descriu orașul ca o structură complicată, polifonică și poliritmică. Manifestările din timpul verii și sărbătorile aniversare ale orașului reprezintă excese sonore, comportamentale, financiare, obosesc auzul. La prima generație în oras, neintegrații au iluzia integrării. Concertele rock au menirea să transmită încrederea în viitor, dinamismul și recunoasterea. Este dificil să faci o etnografie sonora urbană sau o etnografie cromatică sau una odorifică.
Un oraș are crizele lui: blocaje de trafic, disfuncții în alimentarea cu apa, cu energie, ambuteiajul și transportul în comun neperformant, puține spații verzi. Auzul este instrument de cercetare știintifică pentru a decoperta, strat dupa strat, începând cu cel sonor, realitatea socială și culturală, interpretând informații generate de multitudinea sunetelor care ne înconjoară. Dincolo de realitatea brută a lumii, există o alta, încarcată de acele sensuri cu care o alimentează cultura și practica socială. Individul va vedea ceea ce cultura sa îi va permite să vadă, în sensul receptării, decriptării și interpretării realității. Aprecierea, emoția, sentimentele sunt construite cultural prin educație. Sensibilitatea este completată și particularizată de apartenența la o anumită clasă socială, la un anumit grup. Oamenii locuiesc în universuri senzoriale diferite, pe care le moștenesc și le perpetuează social și cultural.
Dacă privești cu dragoste, dragoste vei primi, dacă privești cu indignare și indiferență, asta vei primi. Semnificația porților: obiceiul țăranilor de a le orna au rolul de marcă socială, identificând și impunând din punct de vedere social proprietarul, sunt emblema de întâmpinare, conferă sens și calitate umană locuirii. Orașul românesc pare un spațiu fluid și ulița solidarizează locuitorii, este un fel de agora a satului românesc, este un semn al ospitalității, este prefațarea vizitării. Bulevardele reprezintă deschiderea orașelor către exterior, legătura, calea de configurare a rețelei urbane naționale. Hotelul rămâne primul loc căutat într-un oraș. Un hotel susține primul dialog social între comunitatea pe care o reprezintă și călători. Un hotel devine un filtru social, numărul de stele sortând calitatea călătorilor așa cum o face și arhitectura. Ritz la Paris, Regina la Nice, exemple de arhitectură inconfundabilă sunt mai curând puncte de reprezentare socială decat hoteluri, adevarate palate. Ca si orașul și hotelurile se adaptează ritmurilor vieții prin felul de prezentare și serviciile oferite.
Realitatea orașului se schimbă repede. Orașul subtil scoate în evidență reabilitarea simțurilor în cercetarea antropologică și călătoria în propriul oraș. Nicolae Panea analizează din această perspectivă, a vizualului, a cromaticului și a auditivului, o țesătură formată din simțuri și emoții care contribuie la înțelegerea comportamentelor urbane. Confruntarea realității cu corpul tău presupune automat transformarea realității fizice într-una culturală realizată prin intermediul firelor nevăzute ale memoriei. Capitolele construiesc un model de analiză a realului și propun o regândire a antropologiei urbanului.
Orașul are puterea regenerării.
Am citit această carte foarte repede, fiecare capitol îmi trezea amintiri din copilărie, orașul este viu, ai impresia că te plimbi pe străzi, este o carte care reflectă viața oamenilor în oraș cu bucurii și tristeți. Este o carte pe care o povestești prietenilor.
Îți dorești să faci ceva pentru orașul tău și să il privești cu mai multă dragoste.
L-am urmărit pe Nicolae Panea cu câtă pasiune vorbea în cadrul unei emisiuni TV și după aceea am participat la o întâlnire a dânsului cu publicul organizată la Teatrul Național Marin Sorescu.
Zona centrală este sensul existenței orasului, centrul are parfumul lui, are un miros unic. E un loc de întâlnire a străzilor, a oamenilor și a mirosurilor. Centrul unui oraș cunoaște fluxuri umane permanente: cei care lucrează acolo, turiștii și perifericii. Cei care lucrează în instituții, bănci, teatre, cinematografe desfașoară activități moderne și sunt îmbrăcați cu multă grijă. Turiștii nasc curiozitate, își manifestă prezența olfactiv, înainte de a o face lingvistic. Mirosul lor este mirosul altei culturi. Emana prin păr, haine, piele, genți, bani. Presupune alte gesturi, alte obiceiuri, alte parfumuri.
Clădirile sunt oasele și pielea orașului. Ele pot atrage, dacă sunt strălucitoare sau pot respinge, dacă sunt părăginite. Un anumit tip de parfum emană un cartier vechi și altfel simți mirosul palid al unui cartier nou. Unele miros a vopsea, var sau mucegai. Centrul reprezintă o atracție magnetică, cei care stau la periferie știu că zona lor este un implant urban pe care orașul nu l-a resorbit niciodată, așa cum centrul are mirosul lui și periferia are mirosul ei. Mirosul este o ‘’ istorie’’, o amprentă culturală.
Într-un fel miroase un cartier industrial și în al fel miroase un cartier rezidențial. Cartierele construite în anii 1970 sunt caracterizate prin depărtare, inconfort, violență. Mirosurile din spatele ușilor apartamentelor sugerează vârsta locatarilor, programul lor orar, nivelul de trai, în general un ritm al vieții. Între blocuri sunt respingatoarele spații pentru gunoi. Realitatea olfactivă este un simbol al diferențierii. Magazinele de cafea și mirodenii reprezintă simboluri culturale datorită mirosului și aromelor. Clădirile de birouri impun respect. Bombardamentul olfactiv impun clientului forța companiei. Mirosurile noului reflectă o viață activă, dinamică. Parfumul identifică, separă și atrage, mirosul combinat cu felul în care ești îmbrăcat sugerează randamentul tău social. Mall-urile și galeriile comerciale speculează abundența ca atracție, dorința de lux a individului și cardul de credit ca o iluzie a puterii. Este un spațiu identitar în care visul și realitatea se împletesc. Benzinăriile reprezintă superlativul absolut al dinamismului urban, atrag prin culori, nu pot fi trecute cu vederea, au personalitate modernă, o arhitectură simplă și totuși originală. Orașul, cu amestecul de mirosuri, se trasează prin îmbinarea celor doua planuri, subiectiv și obiectiv.
Orașul subtil este o carte despre observație. Un oraș se revelează înainte de toate senzorial. Îl vedem, îl auzim, îl mirosim. Privirea percepe lumea ca o pînză pictată, sunetul o ritmeaza. Într-un mare oraș gările și bulevardele îți fac cunoștință cu locul. Sunetul și mișcarea sunt primele semn ale spatiului urban. Natura sonoră a locului reprezintă primul semn al prezenței urbei. Zgomotul transportului în comun, al mașinilor de gunoi, al telefoanelor pe stradă, al migrației oamenilor către cafenele, restaurante, către centrul orașului când se lasă seara. Zgomotele descriu orașul ca o structură complicată, polifonică și poliritmică. Manifestările din timpul verii și sărbătorile aniversare ale orașului reprezintă excese sonore, comportamentale, financiare, obosesc auzul. La prima generație în oras, neintegrații au iluzia integrării. Concertele rock au menirea să transmită încrederea în viitor, dinamismul și recunoasterea. Este dificil să faci o etnografie sonora urbană sau o etnografie cromatică sau una odorifică.
Un oraș are crizele lui: blocaje de trafic, disfuncții în alimentarea cu apa, cu energie, ambuteiajul și transportul în comun neperformant, puține spații verzi. Auzul este instrument de cercetare știintifică pentru a decoperta, strat dupa strat, începând cu cel sonor, realitatea socială și culturală, interpretând informații generate de multitudinea sunetelor care ne înconjoară. Dincolo de realitatea brută a lumii, există o alta, încarcată de acele sensuri cu care o alimentează cultura și practica socială. Individul va vedea ceea ce cultura sa îi va permite să vadă, în sensul receptării, decriptării și interpretării realității. Aprecierea, emoția, sentimentele sunt construite cultural prin educație. Sensibilitatea este completată și particularizată de apartenența la o anumită clasă socială, la un anumit grup. Oamenii locuiesc în universuri senzoriale diferite, pe care le moștenesc și le perpetuează social și cultural.
Dacă privești cu dragoste, dragoste vei primi, dacă privești cu indignare și indiferență, asta vei primi. Semnificația porților: obiceiul țăranilor de a le orna au rolul de marcă socială, identificând și impunând din punct de vedere social proprietarul, sunt emblema de întâmpinare, conferă sens și calitate umană locuirii. Orașul românesc pare un spațiu fluid și ulița solidarizează locuitorii, este un fel de agora a satului românesc, este un semn al ospitalității, este prefațarea vizitării. Bulevardele reprezintă deschiderea orașelor către exterior, legătura, calea de configurare a rețelei urbane naționale. Hotelul rămâne primul loc căutat într-un oraș. Un hotel susține primul dialog social între comunitatea pe care o reprezintă și călători. Un hotel devine un filtru social, numărul de stele sortând calitatea călătorilor așa cum o face și arhitectura. Ritz la Paris, Regina la Nice, exemple de arhitectură inconfundabilă sunt mai curând puncte de reprezentare socială decat hoteluri, adevarate palate. Ca si orașul și hotelurile se adaptează ritmurilor vieții prin felul de prezentare și serviciile oferite.
Realitatea orașului se schimbă repede. Orașul subtil scoate în evidență reabilitarea simțurilor în cercetarea antropologică și călătoria în propriul oraș. Nicolae Panea analizează din această perspectivă, a vizualului, a cromaticului și a auditivului, o țesătură formată din simțuri și emoții care contribuie la înțelegerea comportamentelor urbane. Confruntarea realității cu corpul tău presupune automat transformarea realității fizice într-una culturală realizată prin intermediul firelor nevăzute ale memoriei. Capitolele construiesc un model de analiză a realului și propun o regândire a antropologiei urbanului.
Orașul are puterea regenerării.
Am citit această carte foarte repede, fiecare capitol îmi trezea amintiri din copilărie, orașul este viu, ai impresia că te plimbi pe străzi, este o carte care reflectă viața oamenilor în oraș cu bucurii și tristeți. Este o carte pe care o povestești prietenilor.
Îți dorești să faci ceva pentru orașul tău și să il privești cu mai multă dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu